Socialismul Naţional-Creştin

De ce socialism? Pentru că trăim într-o societate în care majoritatea se zbate pentru existenţă în mitul occidental al "bunăstării sociale", mit alimentat în continuu de sistem şi slugile sale; pentru că reforme adecvate nu vor fi niciodată în situaţia în care această majoritate, asemeni unui animal servil, linge în loc să muşte mîna ce o loveşte şi îi aruncă resturi. Evident, în astfel de împrejurări, în societate mai pot fi introduse schimbări doar prin acţiuni radicale, care să trezească marea masă amorfă a populaţiei.
De ce naţional? Pentru ca aceste schimbări să se producă în beneficiul naţiunii noastre, spre deosebire de legile votate exclusiv în favoarea exploatatorilor, de cele mai multe ori ne-români, ce le permit să profite cum vor de condiţia umilă a românului care munceşte pentru ei, şi nicidecum pentru sine şi cu atît mai mai mult pentru statul român ce astăzi practic nu deţine mai nimic, sferele economice vitale fiind toate în mîinile străinilor. Acest sistem bine pus la punct este reglementat de către legislaţia UE, scopul final, fiind, evident, aservirea naţiunilor libere pentru propriile interese economice şi politice. Iată de ce socialismul nostru este unul de tip naţional, un socialism naţionalist - dreptate socială pentru români!

De ce creştin? Suntem ca atare, Ortodocşi pentru că suntem Români, şi suntem Români pentru că suntem Ortodocşi. (Nae Ionescu)

"Cred într-unul şi nedespărţit Stat Român de la Nistru la Tisa, cuprinzătorul tuturor Românilor şi numai al Românilor, iubitor de muncă, cinste şi în frica lui Dumnezeu, cu durere de ţară şi neam. Dătătorul de drepturi egale, civile şi politice la bărbaţi şi femei. Protector al familiei, salariind funcţionarii şi muncitorii pe baza numărului de copii şi pe baza muncii depuse, întelegând cantitatea şi calitatea, şi într-unul Stat sprijinitor al armoniei sociale prin restrângerea numărului de grade; iar pe deasupra salariului socializând fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, şi pământul distribuit tuturor plugarilor.

(...)

Şi într-unul mare şi puternic “părinte al muncitorilor” şi Rege al ţăranilor, “Ferdinand I-iu”, care pentru fericirea României totul a jertfit şi care pentru mântuirea noastră una cu poporul s-a facut. Care în fruntea oştilor de la Mărăşti şi Mărăşeşti a biruit, şi care din nou cu dragoste şi încredere se uită către ostaşii ce-i datorează credinţă, şi care vor găsi în cazărmi o adevărată şcoală a naţiunii, pe care să o treacă în termenul de un an.

Într-un tricolor înconjurat cu razele Socialismului Naţional-Creştin, simbol de armonie între fraţii şi surorile României Mari.

Într-una Sfânta Biserică Creştină cu Preoţi trăind din Evanghelie şi care să se jertfească apostoleşte pentru luminarea celor mulţi.

(...)

Aştept învierea conştiinţei naţionale la cel din urmă păstor şi coborârea celor luminaţi în mijlocul celor trudiţi spre a-i întări şi ajuta în adevărată frăţie, temelia României de mâine. Amin!

“Garda Conştiinţei Naţionale”

Ziarul “Conştiinţa”, Luni, 9 februarie 1920.

Rezistenţa Autonomă