Ţi se dedică ţie

Mama îţi zicea: Andrei, fii atent, în faţa blocului sînt nişte băieţi. La şcoală erai învăţat: Dacă vezi un grup din mai mulţi oameni pe o parte a străzii, treci pe cealaltă! Ai fost învăţat să nu priveşti oamenii în ochi. Asta îi poate supăra. Vei fi lovit. Bătut. Umilit. Încă atunci, cu 15-17-20 de ani în urmă ai fost învăţat să trăieşti cu frică. Ai crescut un laş şi defapt consideri asta ceva firesc; cei din anturajul tău, care sînt exact ca tine, sînt un motiv întemeiat pentru a accepta atare situaţie. Eşti jignit iar tu apleci capul, vei fi lovit şi vei fugi; vei fugi, pentru că spre marea ta uimire e ceva care nu se potriveşte cu ceea ce ţi s-a băgat în cap, pentru că e ieşit din comunul anturajului tău şi a tot ceea ce ai considerat pînă acum normal.

Ţi s-a interzis să ai un cuţit. Ei ţi-au zis că vei fi tăiat cu propria ta armă, iar dacă, ferească Domnul, vei fi tu cel care loveşte – vei fi prins şi băgat la puşcărie. Existenţa fiecărui om înseamnă o mare de probleme. Laolaltă cu izbucnirile isterice ale apropiaţilor tăi, asimilezi şi piatra unghiulară din sistemul de valori menit să-ţi domine viaţa: evită problemele. Ascunde-te, fugi, fereşte-te, fii mereu cu urechile ciulite şi atent la cele din jur. Important e să nu ajungi la poliţie. Important e să nu fii dat afară din şcoală. Cînd te ciocneşti cu o problemă îţi tremură genunchii. Rîzi cînd auzi de problemele altora. Rîzi şi tremuri.

Ai fost învăţat să-i asculţi şi să-i respecţi pe cei în vîrstă. Defapt aşa e corect şi frumos. Însă în datele acestei probleme nu era inclus şi faptul că cei mai în vîrstă ca tine, după ce-ţi administrează o frumoasă lecţie despre viaţă, beau vin sau rachiu ieftin, urît-mirositor, înjură şi visează patetic la o maşină sau la o vilă în afara oraşului. Aceste valori, trăiri, şi scopuri le absorbi şi devin astfel pentru tine ceva propriu. Ajungi să devii ca ei, doar că minte ai mult mai puţină, iar ambiţii – nemăsurat mai mari.

De mic ai fost învăţat că poporul din care te tragi e un nimic. Că trebuie să-ţi trăieşti viaţa în mod exclusiv pentru tine însuţi. Pentru un apartament, o maşină, o vilă...Ai uitat de unde te tragi şi nu ştii cine eşti. Îţi dispreţuieşti neamul, deşi faci parte din el. Îţi zic eu ce eşti: eşti o legumă, care se coace laolaltă cu alte multe milioane de legume pe o tavă uriaşă.

Ai crescut. Ai ajuns un inginer cu viaţă monotonă, un programist cu spatele încovoiat sau un jurnalist cu limbă ascuţită cînd e vorba de nimicuri şi cu mintea întunecată cînd e vorba de ceva important. Ai un birou strîmt în care te sufoci sau unul larg, spaţios şi luminos în care te plictiseşti. Un salariu stabil. Părinţii se mîndresc cu tine. Dar ce vei face cînd va veni clipa în care va trebui să-ţi aperi familia, căminul sau patria? Ce vei face dacă la un moment dat soţia ta nu se mai simte în siguranţă, dacă copilul tău e bătut şi umilit? Îi vei da şi lui aceleaşi sfaturi care ţi-au fost date ţie? Îi vei zice să ocolească curtea în care azi a fost bătut? Te vei duce la politie unde vor rîde de tine? Este oare poliţia sau oricare al organ al ordinii publice în mai mare măsură capabil să-ţi apere familia decît eşti tu însuţi? Ce vei face dacă vei fi lovit, tu, fiind deja bărbat în toată firea? Dacă vei fi tu cel lovit - îţi va fi frică, vei zice că nu poţi face nimic, pentru că ai familie, aceeaşi familie pe care nu o poţi apăra. Ăsta e un fals. Cîţi muncitori nu au participat la greve făcînd trimitere la familiile lor? Cîţi bărbaţi nu au răspuns unei jigniri, acoperindu-se cu aceeaşi scuză? Cîţi bărbaţi n-au participat la războaie în ultimele decenii sau nu s-au implicat activ în politică, pentru că zic ei, au familie...Ăsta e repet, un fals, nu familia pe care ei oricum nu sînt capabili s-o protejeze e motivul faptelor enumerate mai sus, ci laşitatea. Printre altele laşitatea de care dau dovadă părinţii e unul din motivele pentru care copii nu-i mai respectă. Zici că îţi creşti copii, însă defapt te ascunzi de frică în spatele lor. Copiii, în asemenea caz vor creşte şi fără tine, însă tu eşti un mincinos. Fiecare legumă de genul tău se sacrifică în acest mod pentru familia sa, pentru ca copii legumelor să se sacrifice la rîndul lor. Acest lanţ de minciuni trebuie întrerupt. Printre altele, remarcăm şi faptul că departe de a fi un bastion al valorilor şi al moralităţii, o astfel de familie nu este astăzi altceva decît o celulă grangrenată care nu face decît să răspîndească boala mai departe.

Ce vei face atunci cînd puterea coruptă va priva pensionarii şi de ultimele lor drepturi? Cînd vei fi nevoit să-ţi priveşti familia cum rabdă de foame şi sete? Nu vei face nimic, pentru că vei apela la învăţăturile cu care ai fost crescut: sau vei fi în rîndul celor care mulţumită slugărniciei cîştigă destul ca să plătească pentru apartament şi nu-ţi va păsa de soarta celor care suferă, sau vei fi oprimat, însă dat fiind firea ta slugarnică şi laşă vei răbda lingînd, în loc să muşti mîna care te loveşte, şi preferînd să te zbaţi în mizerie decît să rişti luptînd pentru drepturile tale o soartă jalnică.

Cînd o să ajungi să înţelegi o să fie prea tîrziu. Vei da vina pe sistem. De vină însă eşti tu, pentru că nu faci nimic, pentru că ţi-e frică să rişti lucruri inutile, printre care se numără şi jalnica ta existenţă. Pentru că ţi-e frică să ajungi la închisoare, sau să ai un ochi vînăt. La locul de muncă nu vei fi înţeles.

De mic ai fost sortit să ajungi astfel. Sau te vei usca pe o tavă încinsă, sau vei fi mîncat. O a treia alternativă nu există pentru tine.

Rezistenţa Autonomă

Organizatiile radicale nationaliste reactioneaza la moartea handbalistului Marian Cozma

Oricât de ciudat ar părea ca o organizaţie naţionalist-şovină ca Magyar Garda să participe la priveghiul unui cetăţean român, acest lucru s-a întâmplat, după uciderea handabalistului de la Veszprem, românul Marian Cozma.

Zeci de membri ai Gărzii Maghiare s-au adunat în faţa clubului de handbal unde juca Marian, îmbrăcaţi în uniforme negre şi fluturând steagul arpadian, dorind să protesteze împotriva uciderii handbalistului de către un grup de ţigani. Şi pe site-urile organizaţiei maghiare au apărut mesaje de condoleanţe pentru moartea lui Marian Cozma, însoţite de mesaje îndreptate împotriva ţiganilor.

Un tribunal din Budapesta a dispus în luna decembrie dizolvarea Magyar Garda, fiind acuzată de atacuri rasiste îndreptate împotriva ţiganilor.

De asemenea, tatăl handbalistului Zarko Sesum, care a fost înjunghiat şi el în acelasşi incident, a anunţat că a strâns peste 200 de foşti membri ai grupării militare Tigrii lui Arkan, care vor răzbuna moartea handbalistului român.
Sursa: G.B. - NapocaNews.ro

Nationalist suedez atacat cu lasitate de un grup de “antifascisti”

Un bărbat de 35 de ani, activist marcant al Naţional-Democraţilor, a fost dus de urgenţă la spital după ce a fost atacat duminică noaptea de un grup de persoane, în Hagsatra, la sud de Stockholm.

Deşi bărbatul a suferit mai multe răni la cap, acesta a părăsit spitalul după câteva ore de îngrijiri medicale. Incidentul a fost catalogat de autorităţi drept tentativă de omor.

“A fost lovit în cap cu pietre. Atacatorii au folosit deasemenea şi bâte. În plus a fost înjunghiat în mână”, a declarat un purtător de cuvânt al poliţiei, citat de presa locală.

Barbatul susţine că atacatorii ar aparţine grupului de extremă-stânga Acţiunea Antifascistă şi că la agresiune au participat în jur de 20 de persoane.
Sursa: frontpress.ro

Liberal Fascism

Hitler and Mussolini were fascists. Usually, you're told that fascism is a movement of the "far right", while communism was a movement of the "far left". This has never made any sense to me. What is "right wing" or conservative about what Mussolini and Hitler did? They didn't seek to conserve any existing political system; they sought a new, statist political theory. Neither valued individual rights, free markets, personal liberty or any other trappings of conservatism. Both of them were prone to nationalizing any industry that didn't go along with the desires of the state, something no conservative would do. "Nazi" is an abbreviation for "national socialist" in German, how is socialism part of the "far right"?

So, what's the deal? Well Jonah Goldberg is glad you asked! Liberal Fascism is an exploration of the history of fascism over the last couple of centuries. The book is studiously researched, tightly reasoned and it absolutely explodes many concepts of twentieth century politics.

Goldberg defines fascism as "the religion of the state." He shows that all totalitarian movements are basically the same. They intend to replace religion in the lives of the citizens with the state and they are led by a Great Leader who has god-like power. The only differences are the method of cohesion they use. Stalin and Lenin used "class"; Mussolini used "nationalism"; Hitler used "race"; Islamic fascists use "religion" – but the urge for total control is always the same.

By the way, here is an audio file (mp3) from near the end of World War II where a BBC correspondent finds a Nazi headquarters in a small town that is deliberately designed to resemble a church. Goldberg isn't just making this stuff up: the Nazis consciously reinforced the idea the Nazism was the religion of the state.

Patiently and with mountains of evidence, he shows that both Mussolini and Hitler were men of the left. Both started out in left-wing socialist movements, but both became impatient with them. Mussolini didn't think that "class" was strong enough to trump nationalist feelings, so he went into competition with communism using his own hook, nationalism. Hitler was obsessed with race and noticed that many of his countrymen felt the same way, so he took over a socialist party and began to fuel it with racial fear and hatred.

In both cases, the communists fought back and they did so with the worst insult they could imagine. They branded Hitler and Mussolini with the charge that they were "right wing". This, plus a hundred years of dubious historical revisionism, is the reason that fascism is considered "far right" today, even though both Hitler and Mussolini were about as far as possible from right-wing principles like individual liberty, free-market capitalism, family values and limited government.

The real surprises in the book come when Goldberg talks about American tendencies toward fascism.

Woodrow Wilson was a religious Progressive who believed that government had to intervene in the lives of its citizens, because they were too weak to take care of themselves. Toward this end he engineered a positively fascist government in the United States. Among other things, Wilson formed the Committee on Public Information, a ministry of propaganda. Its purpose was to influence US opinion in favor of intervention in World War I. Toward this end, its volunteer service organization recruited 75,000 four minute men, who were trained to fan out around the country and deliver four-minute speeches favorable towards US intervention. They gave hundreds of thousands of these speeches in impromptu settings like diners, rail platforms and bus stops.

Wilson's Justice Department started its own secret police force in the American Protective League. Members of the APL (some 250,000 of them) spied on their fellow citizens, looking for anti-war, anti-government or "subversive" sentiment. Working with the Justice Department, they arrested as many as 175,000 Americans for these sentiments. Many who were arrested ended up in jail.

As Wilson put it, the essence of Progressivism was that the individual "marry his interests to the state."

Think about that the next time you hear George Bush called "fascist".

But, it doesn't end there. FDR had similar ideas. His National Recovery Administration was so crazy it could only have passed during the confusion of the Great Depression (and see Amity Shlaes excellent book on the subject, The Forgotten Man for a lot more on this). The idea of the NRA was to bring business into tight coordination with the government, just as Hitler and Mussolini were doing in Europe. In theory, the NRA was to help the US recover from the depression by fixing wages and prices, standardizing business practices, forbidding child labor and forcing companies to maintain employment levels. As is universally the case with "planned economies", the result was that US industrial production dropped twenty five percent in six months. The logo for the fascist NRA is positively chilling in its similarity to Nazi symbols.

Thurman Arnold, one of the New Deal's most influential intellectuals, proposed that Americans be taught a new "religion of government," which would finally liberate the public from its superstitions about individualism and free markets.

FDR attempted to "pack the court" by raising the number of justices on the Supreme Court so that he could appoint some new justices favorable to the NRA, but the transparent ruse failed. The NRA was eventually found to be unconstitutional by the US Supreme Court, but not before thousands of people were arrested for violations of the code. One man, Jack Magid, was put in jail for charging 35 cents to press a suit, rather than the blue eagle NRA price of 40 cents. When the NRA finally came down, no less than Huey Long said, "I raise my hand in reverence to the Surpreme Court that saved this nation from fascism."

Goldberg makes a few clever points about this. This first is this: why did all of the businesses go along with all of this regulation? After all, nearly every major national industry had fallen into line with the NRA within a few months of its institution. The answer is simple and inevitable. The NRA was perfect for locking out smaller, more agile competition. Most of the NRA's regulations, after all, were merely the codification of existing trade association rules. The offense that Jack Magid committed wasn't so much to take a nickel out of circulation in the economy as to rob the big, established tailor down the block of a 40-cent transaction. Big business was climbing into bed with the government in order to lock small business competition out of the market. The cost of compliance (estimated by some as forty percent of the overhead of a business) was so high that only large, established companies could afford it and the rules that came with it. FDR's vision was to join government and industry entity using the glue of the blue eagle – all in the name of the supposed efficiency of central planning. Of course, this is exactly what Hitler and Mussolini were trying to do – and Stalin as well.

FDR's aide Harry Hopkins told an audience of New Deal activists in New York, "that we are not afraid of exploring anything within the law, and we have a lawyer who will declare anything you want legal."

Think about this the next time you hear George Bush and the Repulicans accused of "being in bed with corparate interests."

Next, Goldberg tackles the 1960's. While Goldberg shows that the parts of the black power and anti-war movements that sought to "take back the streets" used similar rhetoric to the fascists who did the same thing, I think this part of his argument is weaker than the rest. I'm going to gloss is over because it's not very important to the big picture, either. The real story of the 1960's is the amazing machinations of Lyndon Johnson. Goldberg shows how carefully LBJ used Kennedy's death to further his own Great Society vision – and how that vision was essentially fascistic. LBJ made Kennedy into the martyred savior of the Left and used the "emergency" of his assassination to push the Great Society programs through. These programs all had lofty, liberal goals, but Goldberg shows very effectively how they aligned with similar programs under the fascists of Europe.

The programs, of course, were very effective at only one thing: bringing blacks and other poor people to vote for the Democratic Party. They did not significantly reduce poverty. In fact, black Americans – who had been gaining on white Americans in income since World War II – saw their incomes decline in relation to white Americans all during the height of the War on Poverty. The black family, impervious to the strains of slavery, was blown apart by policies that financially encouraged out-of-wedlock births. Goldberg is able to show how these programs mirror aspects of Hitler's programs and show that all of them derive from the same fascist impulse, in Mussolini's words: "Everything inside the state, nothing outside the state."

[In answer to the question, what made the Kennedy administration so effective?] On almost every front, the answers are those very elements that fit the fascist playbook: the creation of crises, nationalistic appeals to unity, the celebration of martial values, the blurring of lines between public and private sectors, the utilization of mass media to glamorize the state and its programs, invocations of a new "post partisan" spirit that places the important decisions in the hands of experts and intellectual supermen, and a cult of personality for the national leader.

Sounds more than a little bit like Obama too, doesn't it?

In both the fascist dream and the "liberal" dream of the present-day United States, the state is everything. There is no private charity, all charity comes from the state. The state provides your motivation in life, the state provides your environment for living and the state provides your daily bread, if you're poor. The state even provides your health care. "Everything inside the state, nothing outside the state."

Goldberg also shows that a stench of eugenics that emanated from the Left from the 1920's up through the 1960's. Margaret Sanger, one of the patron saints of feminism and founder of what has become Planned Parenthood, was an ardent fan of eugenics. She sought to improve the race by preventing those she found deficient (at least 10% of the population) from producing offspring. She also urged black ministers in the US to join her cause and prevent births in the black population (no less than Jesse Jackson later called government funding of the abortion of black babies, "genocide against the black race"). With painstaking research, he shows how the philosophical underpinnings of eugenics, Progressivism, fascism and modern-day liberalism (and liberalism's main branches, as well, such as feminism and identity politics) all trace back to the same ancestors. You have to figure, after all, that Hitler pretty well perfected the use of race in politics, even if his aims were completely different from modern-day liberals.

Goldberg next tackles the timely subject of Hillary Clinton:

Hillary is no führer, and her notion of the "common good" doesn't involve racial purity or concentration camps. But she indisputably draws her vision from the same eternal instinct to impose order on society, to create an all-encompassing community, to get past endless squabbles and ensconce each individual in the security blanket of the state. Hers is a political religion, and updated Social Gospel – light on the Gospel, heavy on the Social – spoken in soothing tones and conjuring a reassuring vision, and there's no room in it for those still suffering from the "stupidity of habit-bound minds," to borrow a Dewey's phrase. The village may have replaced "the state," and it in turn may have replaced the fist with the hug, but an unwanted embrace from which you cannot escape is just a nicer form of tyranny.

In the end, it's the same story, time and time again: The state is in crisis. The only solution to the important crisis is a reorganization of the state. The people must give up some of their individualism and join with the state to solve the crisis. Business interests must give up their quest for profits and also join with the state to increase the country's ability to deal with the crisis. Politics and partisanship must be set aside so that the Leader and his experts can solve the crisis. Together, we will all march forward under the banner of our new Leader, who is the only one of us up to the challenge of the crisis.

That was Mussolini's story, Hitler's story, Wilson's story, FDR's story and Kennedy's story. Hillary Clinton and Barack Obama would love to make it their story too. Contrast this with Reagan or Bush when dealing with their conflicts: they gave no speeches urging patriotic Americans to fall in line with their government. They never urged citizens to sacrifice in the name of the cause. They never indulged in any cult of personality. Whether it's the plight of children, health care or global warming, the fascists will go with any cause that creates a crisis that must be solved by citizens joining with the government, submitting to its tight embrace. In the words of the Nazi party platform of 1920: "common good must come before self-interest."

The problem with this is always the same, every time it's tried: just who decides what is in everyone's best interest? What is truly the "common good"? If I'm young and healthy and don't want state-mandated health care, do I still have to accept it in the name of "common good"? It simply never works to centralize these kinds of decisions. Individual people know what is good for them, and they have at least a sense of what is good overall; the government never knows that is good for you and it's dishonest for it to claim it does.

I'll leave you with one last quote:

But if there is ever a fascist takeover in America, it will come not in the form of storm troopers kicking down doors but with lawyers and social workers saying, "I'm from the government and I'm here to help."
sursa: roborant.info

Israel - Teroristul nr.1 (2)

Forţele speciale ruse întrerup un concert al formaţiei Arkona

OMON-ul (Detaşament de poliţie cu destinaţie specială) rusesc a atacat concertul grupei folk-metal Arkona, ţinut pe 6 februarie în clubul "Arktika" din St. Petersburg. În local au intrat cîţiva zeci de mascaţi din OMON împreună cu reprezentanţi ai serviciilor secrete. Aceştia au obligat întreaga audienţă, precum şi pe membrii formaţiei, să stea cu faţa la perete în timp ce li se luau amprentele, datele din actul de identitate şi erau fotografiaţi. Cîţiva spectatori ai concertului, membri ai formaţiunii politce interzise Partidul Naţional-Bolşevic, au fost reţinunţi. Concertul a durat astfel doar 30 minute. Tinerii prezenţi la concert au fost întrebaţi, printre altele, ce ştiu despre Partidul Naţional-Bolşevic şi Mişcarea Naţional-Socialistă "Uniunea Slavă". Au fost confiscate bateriile şi memorystick-urile de la aparatele de fotografiat. Pe spropriul site, Arkona şi-a exprimat regretul faţă de cele întîmplate precum şi faţă de acţiunile represive ale conducerii "ruseşti" în raport cu tinerii activişti politici.

sursa: REZISTENŢA AUTONOMĂ

Obama o invită pe Timoşenko în SUA

Conducerea SUA invită prim-ministrul Ucrainei să viziteze America. Aceasta a fost declaraţia vice-preşedintelui SUA, Joseph Biden, în timpul întîlnirii cu iulia Timoşenko la Munchen, anunţă serviciul de presă al conducerii ucrainene. În timpul întrevederii, Timoşenko şi Biden au discutat despre "întrebările actuale cu privire la relaţiile dintre SUA şi Ucraina şi probleme de securitate regională". "Iulia Timoşenko a declarat că îl felicită pe Barak Obama şi echipa acestuia cu ocazia strălucitei victorii reputate în alegerile prezidenţiale şi a remarcat faptul că aceasta deschide noi perspective pentru parteneriatul dintre cele două state." - relatează serviciul de presă. sursa: REZISTENŢA AUTONOMĂ

Corectitudinea politica izgoneste religia din spitalele britanice

Angajaţii britanici din domeniul sănătăţii riscă să-şi piardă slujbele dacă discută despre convingerile lor religioase cu colegii sau cu pacienţii, susţine “The Telegraph”.

În urma unui scandal de proporţii cauzat de concedierea unei infirmiere care s-a oferit să se roage pentru un pacient în vârstă, presa britanică a descoperit că ministerul sănătăţii poate elibera din funcţie orice angajat care discută despre religie.

Cotidianul “The Telegraph” menţionează un document publicat de ministerul sănătăţii prin care se atenţionează că orice încercare a doctorilor sau a infirmierelor de a predica colegilor sau pacienţilor poate fi considerată hărţuire sau intimidare şi se poate solda cu sancţiuni disciplinare. Grupurile religioase spun însă că prevederile sunt într-atât de vagi încât indică posibilitatea unor abuzuri.

Documentul intitulat “Religie sau credinţă: ghid practic pentru sănătate” proclamă: “Membrii unor religii sunt înclinaţi să predice sau să încerce convertirea altor persoane. Într-un mediu de serviciu, acest fapt poate cauza probleme, întrucât cei nereligioşi sau cei care fac parte din alte religii s-ar putea simţi hărţuiţi sau intimidaţi de un astfel de comportament”.

“Pentru a se evita orice neînţelegere sau plângeri ar trebui să fie pus în vederea angajaţilor încă din prima zi şi reamintit constant că un astfel de comportament, indiferent de confesiunea religioasă, poate fi pedepsit drept hărţuire potrivit normelor disciplinare”, continuă documentul antemenţionat.

Tratamentul aplicat infirmierei Caroline Petrie l-a făcut pe un parlamentar britanic să declare că acest caz scoate în evidenţă “absurdităţile totale ale corectitudinii politice”. “Trăim într-o societate postcreştină şi este în regulă atât timp cât nu ne trezim într-un sistem în care oamenii sunt discriminaţi, nepermiţându-li-se să-şi exprime valorile creştine”, a declarat şi doctorul Peter Saunders, secretarul unei organizaţii a medicilor creştini.

Controversa a început în decembrie, când Caroline Petrie şi-a vizitat o pacientă şi a întrebat-o dacă doreşte să se roage pentru sănătatea ei. Infirmiera a fost suspendată pe motiv că ar fi încălcat codul profesional “promovând cauze care nu au legătură cu serviciile medicale”. Graţie presiunii publice, angajatorii i-au oferit slujba înapoi.
Sursa: Cotidianul

Bulgaria duce la maximum aberatiile de inspiratie comunistoido-rusesti: Prezenta pe strada, dupa orele 22.00, interzisa celor sub 18 ani

Parlamentul bulgar a decis sa le interzica minorilor (n.r - 18 ani) sa iasa singuri pe strada, dupa orele 22.00, reinstaurand astfel o practica apartinand erei comuniste, relateaza AFP, citata de NewIsn.

Anul trecut, presedintele Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev, a propus o masura similara, numai ca aceasta ii viza pe minorii de pana la 14 ani. Modificarile legii, botezate de presa rusa “interdictii de circulatie pentru copii”, sunt menite, in opinia presedintelui rus, sa protejeze minorii de “intemperiile” societatii zbuciumate din secolul al XXI-lea si interzic prezenta copiilor in baruri, braserii si sex-shopuri.

Parlamentarii de Sofia au preluat aceasta idee aberanta si au dus-o la extrem. Astfel, parintii adolescentilor risca o amenda in cazul in care copilul lor minor, in varsta de pana la 14 ani, nu vine acasa pana la ora locala 20.00. Cei de pana la 18 ani trebuie sa fie acasa cel mai tarziu la ora 22.00. Daca vor sa stea afara pana mai tirziu, trebuie sa fie insotiti de un adult pe strada, potrivit amendamentelor la Legea pentru protectia copilului, adoptare vineri. Daca adultul care il insoteste pe tanar nu este unul dintre cei doi parinti, el trebuie sa obtina o declaratie semnata de unul dintre parinti, a explicat deputata socialista Margarita Paneva. Potrivit acesteia, noua reglementare vizeaza “stimularea atitudinii responsabile” a parintilor fata de copil si reducerea numarului de incidente in care sunt implicati adolescenti. Este prima data de la caderea comunismului cand o astfel de masura este impusa in Bulgaria. Un deputat de dreapta a spus ca noua masura “demonstreaza incapacitatea statului de a garanta siguranta, mai ales cea a copiilor”.
Sursa: Z.O. - Ziua

Uniunea Europeana preseaza tarile membre sa recunoasca independenta Kosovo!

Printr-o rezoluţie adoptată joi, Parlamentul European a cerut tuturor statelor membre ale UE să recunoască independenţa Kosovo. Printre cele care nu au dorit să recunoască acest stat se numără România, dar şi Grecia, Cipru, Slovacia şi Spania. De asemenea, PE a cerut sprijin total din partea statelor membre pentru misiunea din Kosovo – EULEX, potrivit AFP.

Rezoluţia a trecut cu 424 de voturi pentru, 133 împotrivă şi 24 de abţineri. În document se precizează că Uniunea s-a angajat deja să îşi asume un rol important în stabilitatea Balcanilor. De asemenea, Uniunea Europeana ar fi pregătită să ajute „la dezvoltarea economică şi politică în Kosovo şi să ofere ţării perspective clare de aderare la UE” şi că din acest motiv statele UE ar trebui să aibă o poziţie unitară!

Conform unei publicatii sarbe Politika, citata de ziarul Gandul, dupa bombardamentele NATO din 1999, “legitime si justificate” conform fostului presedinte Emil Constantinescu, numarul de cazuri de cancer au crescut de trei ori in provincia Kosovo. Cresterea numarului de cazuri de cancer s-a inregistrat si in alte regiuni din Serbia. Cresterea dramatica a numarului de cazuri de cancer este direct legata de folosirea larga de catre NATO a munitiilor cu “uraniu saracit”, radioactiv. Zona cea mai afectată de uraniul sărăcit al bombelor utilizate se află în vestul provinciei Kosovo, insa acest lucru a fost trecut sub tăcere atat de catre autorităţile sârbe cat şi de catre Organizaţia Mondială a Sănătăţii, comentează Politika. Totusi, experţii sârbi au reuşit să decontamineze partial zonele unde au depistat uraniu sărăcit, mai putin in Kosovo, unde n-au avut acces.

Ce va urma? Probabil ca Romania va accepta, sub presiunile UE, independenta Kosovo, asa cum in 1999, a sustinut agresiunea NATO impotriva Serbiei, atat la nivel politic, cat si permitand avioanelor NATO sa survoleze spatiul aerian romanesc. Din pacate, politica noastra externa este dominata de slugarnicie fata de mai marii zilei. Cata diferenta fata de anul 1941, cand Antonescu, invitat de Hitler sa participe la agresiunea acestuia impotriva Yugoslaviei, a refuzat, desi Hitler i-a promis Banatul sarbesc (valea Timocului), zona populata, inca, de o importanta minoritate romaneasca. Insa, Antonescu, nu a vrut sa ocupe teritorii straine; si a luptat impreuna cu Germania impotriva URSS-ului numai pentru recuperarea Basarabiei si nordului Bucovinei. Stiu, aceste lucruri sunt cunoscute - dar e bine sa le repetam cu tarie, mai ales intr-o vreme in care politicienii care ne conduc ar dori ca noi sa ne uitam trecutul.
sursa: www.eurosceptic.ro

Frăţia Ortodoxă

Israel - Teroristul nr.1

Statul Israel s-a constituit în urma ruinării naţiunii Palestiniene. Israel detine recordul mondial după numarul de oraşe si sate distruse conform caracterului etnic: 500+
Israelul deţine recordul mondial după numărul de refugiaţi deportaţi: 4 milioane +
Israel deţine recordul mondial dupa numărul de case demolate 60000+
Israel deţine recordul mondial după numărul de condamnări în cadrul organizaţiei Naţiunilor Unite +500 ori.
Şi cu toate acestea Israelul este unica ţară care se bucură nelimitat de protecţiaSUA.
Armata Israeliana a ucis mai mult de cît orice altă armată civili neînarmaţi pe cap de locuitor.
Israelul a lăsat peste 50 mii de persoane cu probleme grave de sănătate.
Doar 2 tari aprobă politica Israeliană: SUA si Micronesia.
Israel este unicia ţară din lume ce neagă dreptul refugiaţilor de a se reîntoarce în locurile natale.
Israel este unica ţară din lume ce ocupî integral o ţară si 2 regiuni din alte 2 ţări vecine.
Israel este unica ţară din lume care acceptă în mod public şi fără jenă faptul că fură apă de la ţările vecine.
Israel este unica ţară din lume care a legalizat demolarea caselor ca mod de pedeapsă colectivă.
Israel este unica ţară care ţinteste cu rachete în infrastructura civilă.
Armata Israeliană este unica care foloseste scutul uman în operaţiunile militare.
Din toate ţările doar Israelul a legalizat torura.
Israel este unica ţara care îşi permite sa construiasca ilegal pe pămînturile ocupate.
Israel este unica ţară care arestează activiştii fără proces, şi declară totul public.
Confrom cărţii recordurilor, Guiness, Israelul a creat cele mai multe puncte de control.
Confrom cărţii recordurilor, Guiness, Israelul a impus Palestinei cea mai lungă perioadă de Stare excepţională.
Punctele de control Israeliene sunt unice în lume deoarece femeilor însărcinate le este interzis să ceară ajutorul unui doctor, astfel ele nasc chiar unde reuşesc, dar din lipsă de igienă - noii născuţi mor.
Statul Israel, făcînd abstracţie de orice “normă internaţională” foloseşte arme interzise contra civililor.
Israel, fiind o ţară lipsită de probleme economice, totuşi primeşte ajutoare financiare ce depăşesc ca sumă toate ajutoarele acordate ţărilor africane situate sub deşertul Sahara.
Israelul este unica ţară ce construieşte un zid sa despartă populaţia după etnii.
Israelul primul în lume transformă oraşele în închisori prin instalarea de porţi deschise doar pe ore stabilite.
Israelul îşi permite sa conecteze gardurile la sursă electrică.
Doar in Israel există o fractiune politică care sprijină public masacrarea populaţiei băştinaşe.
Israelul este unica ţarp ce arestează minori pentru viziunile lor politice.
Numai în Israel primeşti o lună de muncă în folosul comunităţii pentru decapitarea intenţionată a unui copil palesteninian.
În Israel se găsesc oraşe unde au dreptul să trăiasca doar un singur grup etnic.

Cu un sarcasm şi o ironie bolnavă, profitînd de statul său privilegiat bazat pe o întreagă industrie a propagandei şi toleranţei, Israelul a relansat genocidul poporului palestinian sub pretextul „auto-apărării”, oraşele „evreieşti” din preajma fîşiei Gaza fiind atacate de gruparea Hamas. În urma acestor atacuri a murit o singură femeie din cauza unui atac de cord; de atunci, armata israeliană a ucis deja 400 de copii palestinieni. Asta să fie dreptatea? Se pare că da, de vreme ce nimeni nu îndrăzneşte să ia atitudine. Să reacţionăm faţă de genocidul (holocaustul) poporului palestinian!

Manifestatie la Nagasaki impotriva acostarii unei nave de razboi americane

USS Blue Ridge, nava-amiral a celei de-a 7-a flote americane cu sediul în portul Yokosuka, a anunţat că a venit la Nagasaki pentru a promova prietenia japonezo-americană. Însă câteva sute de locuitori ai oraşului, printre care şi supravieţuitori ai bombardamentului atomic, au întâmpinat nava de 19.600 de tone cu un protest vehement.

‘Nu vrem să vedem drapelul american în acest port atât timp cât SUA nu iau decizia de a renunţa la armele nucleare’, a declarat un oficial municipal din Nagasaki, Osamu Yoshitomi.

Primarul din Nagasaki şi guvernatorul prefecturii au refuzat să participe la ceremonia de bun venit, după ce au solicitat, fără folos, autorităţilor celor două state să anuleze vizita. USS Blue Ridge urmează să părăsească luni portul Nagasaki.

SUA au numeroase baze şi peste 40.000 de soldaţi staţionaţi în arhipelag, în baza alianţei încheiate la finalul celui de-al doilea război mondial. Un acord bilateral din 1960 stipulează că autorităţile municipale nu au dreptul de a refuza acostarea unei nave de război americane în port.

Primarul Tomohisa Taue a declarat că această acostare nu face decât să alimenteze nemulţumirea a numeroşi supravieţuitori ai bombei atomice, care aşteaptă un gest din partea preşedintelui Barack Obama în sensul renunţării la armele nucleare.

‘Nagasaki nu poate accepta o escală care readuce neliniştea într-un oraş lovit de bomba atomică’, a precizat el într-un comunicat.

Circa 70.000 de persoane au murit în urma bombardamentului atomic de la Nagasaki, de la 9 august 1945, la trei zile după ce o primă bombă a fost lansată asupra Hiroshimei, soldându-se cu 140.000 de morţi, notează AFP. Sursa: Florin Ştefan - Agerpres

NSA

Kill your local drug dealer!

Exemplu de ieri pentru lupta de azi

Suntem echipa morţii,
Din Modova azi venim
Aruncat e zarul sorţii
Ori învingem, ori murim.

Purtăm cu noi stindardul
Unei sfinte noi credinţi,
Pe el este scris cu sânge
Fapte mari şi biruinţi.

E jale multă în ţară
Că străinul e stăpân,
Cerşetor la el acasă
A ajuns bietul român.

De aceea azi la luptă
Noi pornit-am să scăpam,
Patria de toţi tâlharii
Cinstea iar s-o întronăm.

În rând cu Căpitanul
Bucuroşi ne vom jertfi,
Peste leşurile duşmane
Ţara nouă vom clădi!

Cu zâmbetul pe buze,
Moartea-n faţă o privim
Că suntem echipa morţii
Ori învingem, ori murim!

Instituţiile superioare de învăţămînt din Rusia refuză să exmatriculeze studenţii "incorecţi politic" la cererea organelor de stat

Rectorul Înaltei Şcoli de Economie din Moscova refuză să exmatriculeze 4 studenţi observaţi la acţiunile opoziţiei.Exmatricularea studenţilor a fost "recomandată insistent" rectoratului de către generalul-maior Alexandr Ivanov. În legătură cu refuzul său, Iaroslav Kuziminov, rectorul instituţiei, a declarat publicaţiei "Novaia gazeta": "Universitatea nu va permite mutarea confruntărilor politice în auditoriile sale. Aceasta se referă atît la acţiunile opoziţiei, cît şi la încercările anumitor reprezentanţi ai puterii de a limita în mod ilegal dreptul cetăţenilor la educaţie. Orice implicare a universităţilor în politică, fie în interesul puterii, sau nu, este de nepermis. Aceasta ar împiedica atît dezvoltarea sistemului de învăţămînt, cît şi a societăţii civile ruse." Anterior, autorităţile ruse au obligat două facultăţi - de politică şi economie - să dea informaţii despre "extremişti", iar pe aceştia din urmă - să scrie explicaţii cu privire la activitatea lor.

sursa:nr2.ru

Reacţia României faţă de decizia Hagăi trebuie să fie mai balansata, pentru ca forţele pro-occidentale ucrainene să nu fie puse într-o lumină negativă

"Istoricul" şi politologul Armand Goşu consideră că românii trebuie să-şi stăpînească bucuria în ce priveşte recenta victorie de la haga pentru a nu-i pune într-o sutaţie incomodă pe politicienii pro-occidentali ai Ucrainei, mai ales în faţa Moscovei. Motive de bucurie oricum nu există, căci "cîştigul" va fi imediat vîndut întreprinderilor străine care vor scoate tot profitul. Politicienii însă nu vor ezita să fluture de acum încă multă vreme această "victorie" în propriile scopuri.
sursa: rezistenta-autonoma.blogspot.com

Cancelarul german se amesteca in treburile Bisericii Catolice

Cancelarul german Angela Merkel a calificat drept "insuficiente" clarificările Vaticanului privind la reintegrarea episcopului britanic, Richard Williamson, care a negat existenţa camerelor de gazare naziste, informează AFP.

“Trebuie sa se spuna clar din partea Papei si Vaticanului ca nu poate fi permisa negarea Holocaustului”, a spus Merkel. “Această clarificare este, din punctul meu de vedere, inca insuficienta. Daca atitudinea Vaticanului poate da impresia ca Holocaustul poate fi negat, atunci sunt ridicate intrebari fundamentale privitoare la relatia cu iudaismul”, a explicat Merkel.

Episcopul traditionalist Richard Williamson a facut mai multe declaratii controversate, negand amploarea reala a Holocaustului, asa cum este ea acceptata de istorici.

“Cred ca nu au existat camere de gazare”, a spus Williamson. El a mai declarat ca, in opinia sa, in lagarele naziste au murit pana la 300.000 de evrei, in loc de sase milioane.

sursa:bataiosu.wordpress.com

Marş al naţionaliştilor ruşi pe data de 1 mai

Pe data de 1 martie 2009, naţionaliştii ruşi vor face un marş comemorativ în cinstea ostaşilor căzuţi în Cecenia, a anunţat lideul Mişcării împotriva imigraţiei ilegale, Alexandr Belov. Acesta îşi exprimă speranţa că autorităţile Moscovei vor permite acţiunea. Marşul, după toate probabilităţile va întruni peste 1000 de participanţi, iar punctul final va fi monumentul de lîngă muzeul forţelor armate, dedicat ostaşilor căzuţi în Cecenia. Participanţii vor cere amnistierea combatanţilor acuzaţi de crime în Cecenia.
sursa: rezistenta-autonoma.blogspot.com

Protest anti-cipuri la guvern

Protestatarii, membri ai mai multor organizatii reunite in Coalitia impotriva Statului Politienesc, printre care “Asociatia Civic Media”, “Asociatia Adevar si Dreptate”, “Asociatia pentru Apararea Drepturilor Refugiatilor”, “Grupul Independent pentru Democratie”, au purtat pancarte pe care scria “Libertate! Nu pe(rfid)ie”, “Un fleac, don’ comisar, ne-au cipuit” si fotografii caricaturale cu Calin Popescu Tariceanu si Bogdan Olteanu.

Reprezentantii protestatarilor au depus la Guvern si un studiu asupra impactului biocipului si un memoriu cu 10.000 de semnaturi stranse in doua saptamani impotriva obligativitatii introducerii cipului in documentele de identitate. Potrivit acestora, in urma HG 1966/2008 aprobata de Guvernul Tariceanu “pe ultima suta de metri”, s-au instituit pentru romani documentele de identitate cu cip biometric, in principal fiind vorba de pasapoarte side permise auto, urmand ca din 2012 toate cartile de identitate sa contina cip biometric.

Totodata, acestia reclama ca hotararea a fost data fara a fi facut in prealabil un studiu de impact social, economic si religios si fara o dezbatere publica, asa cum a recomandat Comisia Europeana. Forul european a subliniat ca ar fi bine ca in cazul in care se dau asemenea hotarari privind obligativitatea unui cip biometric in acte, sa existe o dezbatere de 36 de luni, estimandu-se ca aceasta ar fi perioada potrivita, au precizat reprezentantii protestatarilor. In opinia lor, instituirea obligativitatii cipurilor biometrice incalca mai multe libertati si drepturi stipulate in Constitutie, inclusiv libertatea de gandire si credinta, ca si libertatea de miscare.

In privinta legii care prevede inregistrarea si stocarea tuturor comunicatiilor electronice personale ale romanilor, reprezentantii protestatarilor au spus ca acest act este contrar articolele 26, 28 si 53 din Constitutie, potrivit carora autoritatile publice sunt obligate sa respecte si sa ocroteasca viata intima, familiala si privata, iar secretul scrisorilor, al telegramelor, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Acest lucru a fost reclamat si de ZIUA la Avocatul Poporului.

Sursa: M.I. - Ziua

Sănt Vălăntains Dăi

Extremiştii hinduşi din India au anunţat că vor ataca cuplurile de îndrăgostiţi care vor celebra Valentine's Day, deoarece această sărbătoare de import ar încuraja un comportament sexual deadecvat.

Militanţii grupului Sri Ram Sena, care se pretind apărătorii culturii indiene, au lansat aceste ameninţări la câteva zile după ce au atacat un club din oraşul Mangalore (foto), lovind si o femeie acuzată de “comportament obscen”.

Gangadhar Kulkarni, un acticivist din cadrul organizaţiei, a declarat pentru The Telegraph că “dacă oamenii vor celebra această zi, în mod sigur îi vom ataca”. “Valentine’s Day nu aparţine culturii indiene. Nu vom permite celebrarea sărbătorii sub nici o formă”, a adăugat fondatorul grupului, Pramod Mutalik.

În India activează mai multe mişcări hinduse radicale care nu de puţine ori au recurs la atacuri violente împotriva comunităţilor creştine sau împotriva oricăror elemente considerate ca aparţinând culturii occidentale. Sursa: frontpress.ro

Şoim Român

Libertatea în societatea capitalistă

În lumea capitalistă, libertatea este privelegiul unei minorităţi şi chiar pentru aceasta era vorba despre un privelegiu îndoielnic.
Opresorii erau, într-adevăr, condamnaţi să suporte la rândul lor opresiunea şi să sufere apasarea unei vieţi de coşmar. Criza capitalismului apare ca o criză a libertăţii. Dar, în adevăr, libertatea mincinoasă şi factică trebuie răsturnată, şi căderea ei poate servi drept cale purificatoare ducând la o emancipare autentică şi reală.

Lumea este comprimată între o libertate degenerată şi falsă şi negarea completă a libertăţii de către dictatura ideologică triumfând asupra spiritului. Şi aceasta nouă dictatură se distinge de aceea din Evul Mediu prin faptul că în acea epocă exista cu adevarat o gândire integrală vastă, organică, pe când în zilele noastre, doctrinele ideologice sunt de o factură grosieră şi superficială şi n-au fost meditate în mod suficient. Nu mai este vorba decât de simboluri şi de mituri convenţionale, ce servesc la guvernarea maselor prin metode demagogice.

Libertatea muncii, proclamată în societăţile din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, a fost la începuturile ei o exploatare a muncitorilor şi se transformă actualmente într-o libertate a şomerilor. Aceasta stare de lucruri este însăşi expresia caracterului contradictoriu, paradoxal al epocii noastre. Marx n-a prevăzut aceste rezultate ale dezvoltării capitaliste. El îşi închipuia că numărul muncitorilor se va mări mereu în societatea capitalistă. Proletariatul era chemat să devină din ce în ce mai numeros, transformându-se într-o forta unificată şi disciplinată, ce ar fi avut ca misiune să creeze o societate nouă. El a văzut răul pe care îl comportă exploatarea muncitorilor, dar nu l-a văzut pe acela care urma să-i transforme pe acei muncitori în şomeri. In realitate, în urma tehnicizarii şi rationalizării industriei, numărul muncitorilor se micşorează, munca umana fiind inlocuita de masina, si nu masa muncitoare, ci multimea functionarilor din birocratia industriala e pe cale sa se mareasca. Si chiar din aceasta cauza, perspectiva existentei se schimba cu totul sub ochii nostrii. Munca n-a fost niciodata libera, societatea si cultura de umana s-au bazat dintotdeauna pe sclavaj. Munca, strivitoarea munca materiala, este un blestem biblic; mai intai a fost munca sclavilor, apoi a serbilor, care a imbracat dupa aceea un caracter de libertate aparenta in societatea capitalista, in masura in care a fost transformata in marfa ce se vinde “liber”, sub amenintarea foamei si a mortii.

In sfarsit, in societatea comunista, asa cum se prezinta in Rusia, munca devine din nou inrobitoare si infeudata, in sensul ca ea este supusa Statului, care - in persoana birocratiei comuniste - o exploateaza in mod crunt. Noile forme ale trudei aservite se ivesc in Statele autoritare moderne, bazate pe o dictatura ideologica. Este aici un proces de nivelare generala. Mediul social devine tot mai omogen. Dar aceasta lume unificata, indivizii sunt mult mai striviti decat intr-o lume diferentiata. Valoarea suprema nu este considerata persoana vie a muncitorului, binele sau ori drepturile sale, ci Statul, puterea colectivitatii sociale.

Mijloacele de productie sunt remise nu producatorului, asa cum predica Marx, ci statul fascist sau marxist. Acest Stat este luat drept subiect, in timp ce omul este considerat ca obiect. Aceasta este forma extrema a obiectivarii existentei umane, in urma careia omul este proiectat in afara de un regim care nu tine deloc cont de viata lui interioara. Procesul socializarii vietii vietii economice - care este un proces inevitabil si legitim in sine - devine socializarea omului integral, adica aservirea sa fata de societate, care isi exercita stapanirea ei asupra cotloanelor celor intime ale fiintei.

Nu este oare acesta un proces diametral opus veritabilei comuniuni fratesti intre oameni - comuniunea a persoanelor, a lui “eu” si a lui “tu”? Toti oamenii s-au transformat in obiecte ale unei organizari. Criza libertatii devine criza omului, negarea libertatii devine negarea valorilor umane. Caci realizarea egalitatii, legitime in sine, poate sa se desfasoare in doua directii diferite: sau sunt proclamate demnitatea, valoarea si libertatea oricarei persoane, in masura in care ea este facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, sau aceste atribute sunt refuzate tuturor, chipul si asemanarea lui Dumnezeu fiind tagaduite tuturor. In alti termeni, este posibil sa se extinda la toti “titlurile si privilegiile nobilimii”(sa ne reamintim ca nobilimii i-a fost conferita prima data demnitatea de om) - sau sa li se retraga tuturor oamenilor, transformati de acum inainte in proletari aserviti; ar fi vorba, deci, fie de o aristocratizare, fie de o democratizare generala a valorilor. La cel de-al doilea dintre cele doua fenomene asistam in acest moment. Iata de ce problema societatii este inainte de toate problema omului - si se poate spune ca aspectul antropologic al chestiunii este mai profund decat aspectul sociologic.

Libertatea gandirii a fost proclamata incepand din Renastere. Dar dialectica acestui proces de emancipare a adus transformarea libertatii gandirii in “libera cugetare”. Cea din urma imbraca o dogmatica noua si se indeparteaza putin cate putin de libertatea gandirii; ea reprezinta chiar o constrangere exercitata asupra libertatii spirituale si devine negarea ei. Adevarata libertate poate sa afirme nu “libera cugetare”, ci Adevarul crestin. Emanciparea umanista n-a fost eliberarea omului integral, adica a persoanei, ea n-a fost decat eliberarea gandirii, ca sfera detasata de viata umana - proclamarea unei autonomii intelectuale si umane. Aceasta autonomie a fost proclamata in toate domeniile vietii sociale si ale culturii; pretutindeni, ea semnifica o abstractie in raport cu omul integral, in raport cu plenitudinea si multiplicarea vietii culturale si sociale. Astfel, de exemplu, libertatea economica a creat imaginea fatala a lui homo economicus, care n-are absolut niic uman.

Criza si decadenta intelectuala decurg din faptul ca nu gandirea este emancipata, ci ca gandirea s-a emancipat in raport cu omul. Nu e deloc vorba de libertatea omeneasca. Autonomia legii morale nu mai implica nici ea aceasta libertate. Noi vedem aici, in stare embrionara, procesul ce se desfasoara actualmente. Autonomia gandirii, care s-a transformat in dogmatica “libere cugetari”, autonomia economica, transformata in capitalism, cea a moralei care devenit o lege fara suflet, nu se preocupa de omul integral. Aceste negari a libertatii omului si a omului nu i s-ar putea opune libertatea gandirii, a moralei, a economiei etc. - caci toate aceste libertati, acordate odinioara, au condus chiar la aceasta negatie.
Nu i se poate opune decat omul integral, inradacinat in ordinea spirituala a existentei. Omul trebuie sa proclame nu libertatea formala, ci libertatea care imbratiseaza insasi continutul existentei. E o lupta in numele valorii umane, a demnitatii umane, a aristocratizarii, este diferenta profunda dintre crestinism si liberalism. Cel din urma aspira la o libertate formala, indiferanta fata de adevar si fata de continutul real al existentei. Si aceste aspiratii se intind la fel de bine si asupra gandirii, cat si asupra creatiei culturale si asupra vietii economice si sociale. Autonomia economicului in capitalism era dezumanizare la fel cum era autonomia gandirii in scepticism.

Liberalismul formal al gandirii a condus la libera cugetare si la scepticism si scepticismul a adus la descompunere. Acesta, la randul ei, conduce la exigentele unei dictaturi, nu numai ale unei dictaturi politice si economice, ci si ale unei dictaturi ideologice, exercitandu-si tirania sa asupra spiritului pe care ea il reneaga. Luata in ea insasi, cautarea unui sef, a unui dictator, prezinta anumite semne de sanatate, ea se ataseaza rolului important pe care il joaca in viata politica principiul unipersonal, adica omul puternic, care-si asuma responsabilitatile, fara de care nici o reforma nu-i posibila. Principiul democratic a abandonat lui insusi este lovit de inertie si devine conservator - el trebuie combinat in mod ineluctabil cu un element monarhic, acest cuvant nu trebuie luat in sine literal, ci semnificand principiul unipersonal, incarnat intr-un presedinte, inarmat, in nici un caz cu puteri depline, sau intr-un sef; ceea ce presupune, in nici un caz, o dictatura ideologica.
Este frapant ca tirania moderna a gandirii nu e deloc legata in mod necesar de o unitate spirituala reala, de o ideologie existand cu adevarat si care ar fi putut penetra masele la fel de adanc, precum religiile crestine le penetrau in trecut. Unitatea ideologica este acum decretata de Stat, autoritatea acestuia din urma este cea care trebuie sa creeze un spirit omogen, sa unifice contingentul sau uman in intregime.

Ar fi naiv sa se creada ca masele populare ruse suntpenetrate de doctrina lui Marx sau ca poporul german este imbibat de teoriile rasiale ale lui Chamberlain si Gobineau. Din acest punct de vedere, comunismul este intr-o postura mai buna, intrucat conceptia marxista exista si prezinta un veritabil sistem ideologic.
Dictatura ideologica moderna este fundamentata pe presupunerea ca se poate trata spiritul si viata spirituala asa cum se trateaza materia si viata materiala, ca spiritul, gandirea, creatia culturala pot fi supuse unei organizari de Stat, cu acelasi titlu ca viata politica si economica. Dar asta vrea sa spuna ca spiritul este considerat ca un epifenomen, ca intaietatea sa asupra materiei este tagaduita. Organizarea unei unitati spirituale si ideologice de catre de catre Stat nu serveste in practica decat la intarirea organelor de politie si ale serviciilor secrete. In ea insasi, vointa de a depasi anarhia intelectuala si spirituala, in numele unei unitati supreme, este o vointa dreapta, care nu merita decat respect.
Am vazut ca secolul liberalismului formal, al liberei cugetari si al scepticismului este aproape de sfarsit. Dar, tocmai in acest moment,

Universul este amenintat de ispita “Marelui Inchizitor”, astfel cum Dostoievski i-a conceput imaginea. Caci tocmai asa este caracterul unei
dictaturi ideologice. Aceasta ispita a avut consecinte la fel de fatale in sanul comunismului rus si al national-socialismului german. Caci o dictatura de acest gen nu este o victorie reala, repurtata asupra haosului, nu e vorba decat de o organizare formala a acestui haos, de crearea unei ordini despotice, in spatele careia haosul continua “sa se miste”.

Rolul simptomatic al curentelor actuale este imens; el marcheaza inceputul unei noi epoci, dar el nu este inca reprezentativ pentru ea.

Nicolai Berdeaev

The Big Brother World

Serviciile secrete vor avea un buget de 500 milioane euro pentru 2009
Astfel, SRI-ul va primi, in 2009, cei mai multi bani de la bugetul de stat, avand asigurat un buget de 1, 32 miliarde de lei, adica 0,2% din PIB, informeaza NewsIn. Totodata, SRI va putea sa cheltuiasca 50 de milioane de euro pentru investitii. Bugetul din 2009 este mai mic fata de cel din 2008, cand SRI a avut la dispozitie suma de 1,38 de miliarde de lei.

Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS) va avea un buget de 412, 2 milioane de lei, adica 0, 1% din PIB, dintre care 35 de milioane de euro rezervati investitiilor. Bugetul STS este mai mic fata de previziunile fostului Guvern, care i-ar fi alocat 462, 85 milioane de lei, dar si de fondurile din 2008, cand a cheltuit 484, 9 milioane de lei. Serviciul de Informatii Externe (SIE) va avea un buget de aproximativ sase ori mai mic decat cel al SRI, avand la dispozitie doar 223 de milioane de lei, dintre care 13 milioane de euro destinati investitiilor. Pentru paza si protectia demnitarilor, in 2009, au fost alocate 148, 2 milioane de lei, adica 37, 1 milioane de euro. Totusi la capitolul investitii, SPP nu are prevazut decat 8 milioane de euro, in conditiile in care anul acesta ar trebui sa inceapa constructiile noului sediu al institutiei, care ar trebui finalizate in doi ani. Conform proiectantului tehnic, valoarea estimata a noului sediu este de 130 de milioane de lei, adica peste 30 de milioane de euro. Produsul intern brut este estimat, in acest an, la 579 miliarde lei.
Sursa: Ziua.ro

Obama va propune Rusiei şi SUA distrugerea a 80% din armamentul lor nuclear

Londra, 4 februarie, preşedintele SUA, Barak Obama, va propune Federaţiei Ruse şi Statelor Unite ale Americii un plan pentru distrugerea în masă a armelor nucleare, scrie "The Times". Planul îşi propune distrugerea a 80% din armamentul nuclear al celor două state. Conform aceestui plan, fiecare stat nu trebuie să deţină mai mult de 1000 de focoase nucleare. Conform unor informaţii, propunerea va fi discutată pe larg în cadrul unei posibile vizite a lui Obama programate pe luna aprilie în Rusia.
Times remarcă faptul că discutarea unui asemenea plan va avea loc doar dacă SUA îşi va revizui politica sa în estul Europei, mai ales în legătură cu sistemul de apărare PRO, a cărui elemente urmează să fie instalate în Cehia şi Polonia. Rusia este categoric împotriva instalării sistemului PRO în estul Europei, considerîndu-l o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Drept răspuns, Rusia va amplasa în zona Konigsbergului (Kaliningradkaja Oblast) instalaţii de rahete de tip "Iskander", fapt declarat de Medvedev şi confirmat de MAE FR.

sursa:nr2.ru

Israelul ameninţă Vaticanul cu ruperea relaţiilor diplomatice

Situatia tensionata dintre statul israelian si Sfantul Scaun capata noi accente. Itzak Cohen, ministrul israelian pentru probleme religioase a evocat, intr-un interviu acordat cotidianului "Der Spiegel" eventualitatea intreruperii relatiilor dintre Israel si Vatican.

Referindu-se la episcopul negaţionist Richard Williamson şi la reabilitarea acestuia de către Vatican, oficialul israelian a declarat că va recomanda guvernului său întreruperea raporturilor cu „o instituţie din care fac parte negaţionişti ai Holocaustului şi antisemiţi“.

Presa italiană consideră că afirmaţiile lui Cohen par mai degrabă un gest electoral, ţinând cont că alegerile legislative din Israel se apropie (11 februarie). Ambasadorul Israelului la Vatican s-a mulţumit să menţioneze că nu se poate pronunţa asupra aserţiunilor unui ministru israelian.

Critici la adresa Vaticanului au venit şi din partea lui Meir Lau, fost rabin-şef al Israelului, supravieţuitor al lagărului de concentrare de la Buchenwald. „Cum se poate ca un negaţionist ca Richard Williamson să obţină protecţia şi reabilitarea capului Bisericii catolice?”, a declarat el. Cu toate acestea, o eventuală vizită a Papei în Israel (programată pentru luna mai, a.c.) ar fi binevenită, asigură diplomaţi israelieni şi reprezentanţi ai comunităţii religioase. Sursa: Adina Şuteu - Adevarul

Marko Bela: România nu este un stat naţional.

Liderul maghiar a adaugat ca modificarea Constitutiei vizeaza introducerea sintagmei de “stat national”, care nu poate fi adevarata in acest context, informeaza NewsIn.

“Daca vrem sa modificam Constitutia, atunci sa nu spunem ca nu putem accepta niciodata o solutie pentru maghiari, ci sa spunem: candva va trebui sa modificam Constitutia si dupa aceea, vom impune si solutia respectiva. Nu pot saluta ceea ce a declarat domnul presedinte in legatura cu unele probleme ale minoritatilor in general, respectiv ale comunitatii maghiare din Romania. Noi am inteles ca nu numai domnul presedinte ci si foarte multi politicieni romani se impotrivesc fata de unele deziderate ale UDMR”, a declarat Marko.

Liderul maghiar a facut aceasta declaratie in replica la adresa afimatiilor presedintelui Traina Basescu, conform carora Tinutul Secuiesc nu va beneficia niciodata de autonomie.

Intr-o vizita in Ungaria, la care a participat luni si marti, Traian Basescu a refuzat ideea unui tinut autonom pe teritoriul Romaniei. Intrebat de un jurnalist maghiar cand va fi oferita autonomia Tinutului Secuiesc, presedintele roman a afirmat categoric ca nu va admite un asemenea compromis.

“Aceasta este niciodata, pentru ca Romania este definita ca stat unitar suveran si nu cred ca vreun politician roman ar avea o alta abordare decat Constitutia”, a declarat Basescu, luni. Presedintele a subliniat ca Romania sustine drepturile individuale, dar nu va acorda drepturi colective pentru nici o minioritate. Sursa: Ziare.com

Metapedia - enciclopedia online a oamenilor liberi!

Comemorarea lui Baba Novac, joi 5 februarie

Fundaţia Protecţiei Sociale filiala Cluj-Napoca va organiza joi 5 februarie un moment comemorativ în memoria haiducului Baba Novac, luptător anti-otoman şi căpitan în armata lui Mihai Viteazul. Evenimentul va avea loc la ora 12 la statuia lui Baba Novac de lângă Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca.

În acest an se împlinesc 408 ani de la uciderea generalului de către Ştefan Csaky, unul dintre conducătorii grupării nobiliare care urmărea răsturnarea situaţiei politice din Transilvania, componentă pe atunci a primului stat naţional românesc care cuprindea toate regiunile istorice. La doar 6 luni după acest asasinat, Mihai Viteazul avea să fie uciş mişeleşte de către generalul mercenar Gheorghe Basta.

Baba Novac s-a născut în jurul anului 1530, în Serbia, în satul Poreč, pe malul Dunării, aproape de Cetatea Severinului din mamă româncă (din familia Basarabilor) şi tată sârb pretendent într-o perioadă la tronul Serbiei. Novac a fost un vajnic luptător împotriva otomanilor, haiduc în Serbia, apoi în Oltenia, a intrat în slujba lui Mihai în timpul atacului armatei lui Mihai Viteazul asupra garnizoanei turceşti din Ada Kaleh şi i-a rămas fidel până la moarte. În timp ce se afla cu o solie, Baba Novac a fost arestat de dieta din Cluj (formată din aristocraţia maghiară) şi condamnat la moarte în Cluj-Napoca, fiind executat prin ardere pe rug la data de 5 februarie 1601. În amintirea lui Baba Novac a fost ridicată în 1975 o statuie, operă a sculptorului Virgil Fulicea.

sursa: George Bara - Napocanews.ro

Un evreu cere ca numele bunicului său, victimă a holocaustului, să fie şters de la Yad Vashem

Jean-Moise Braitberg, un scriitor evreu din Franţa, a cerut printr-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Israelului, ca numele bunicului său mort în lagărul de la Treblinka în 1943 să fie şters din memorialul holocausului de la Yad Vashem.

Acesta îşi motivează cererea prin faptul că “ceea ce s-a petrecut în Gaza, şi în general, soarta pe care o are poporul arab al Palestinei de şaizeci de ani, discalifică în ochii mei Israelul ca centru al memoriei răului făcut evreilor, şi deci umanităţii întregi”. Scrisoare a fost publicată în cotidianul francez Le Monde, joi, 29 ianuarie 2009:

“Domnule preşedinte al statului Israel,

Vă scriu rugându-vă să interveniţi pe lângă cei care sunt în drept astfel încât să retrageţi de pe Memorialul de la Yad Vashem dedicat memoriei victimelor evreieşti ale nazismului, numele bunicului meu, Moshe Brajtberg, gazat la Treblinka în 1943, precum şi cele ale celorlalţi membri ai familiei mele morţi deportaţi în diferite lagăre naziste în timpul celui de-al doilea război mondial.

Vă cer să daţi curs cererii mele, domnule preşedinte, pentru că ceea ce s-a petrecut în Gaza, şi în general, soarta pe care o are poporul arab al Palestinei de şaizeci de ani, discalifică în ochii mei Israelul ca centru al memoriei răului făcut evreilor, şi deci umanităţii întregi.

Vedeţi dumneavoastră, din copilărie am trăit în anturajul supravieţuitorilor lagărelor morţii. Le-am văzut numerele tatuate pe braţ, i-am auzit povestind despre torturi. Am văzut doliul imposibil şi le-am împărtăşit coşmarurile.

Trebuie, m-au învăţat ei, ca aceste crime să nu mai reînceapă niciodată, ca niciodată un om, în virtutea apartenenţei lui la o etnie sau la o religie să nu mai dispreţuiască pe altul, să nu-i calce în picioare drepturile cele mai elementare care sunt cel la o viaţă demnă în siguranţă, absenţa opreliştilor, lumina, oricât de îndepărtată ar fi ea, a unui viitor senin şi al prosperităţii.

Or, domnule preşedinte, observ că în ciuda mai multor zeci de rezoluţii adoptate de către comunitatea internaţională, în ciuda evidenţei strigătoare la cer a injustiţiei făcute poporului palestinian din 1948 încoace, în ciuda speranţelor născute la Oslo şi în ciuda recunoaşterii dreptului evreilor israelieni de a trăi în pace şi în securitate, afirmate de mai multe ori de către Autoritatea Palestiniană, singurele răspunsuri aduse de către guvernele succesive ale ţării voastre au fost violenţa, sângele vărsat, închisorile, controlul neîncetat, colonizarea, jafurile.

Îmi veţi spune, domnule preşedinte, că este legitim, pentru ţara dumneavoastră, să se apere împotriva celor care lansează rachete împotriva Israelului, sau împotriva acelor kamikaze care duc cu ei numeroase vieţi israeliene nevinovate. Vă voi răspunde că sentimentul meu de umanitate nu se schimbă în funcţie de cetăţenia victimelor.

Dimpotrivă, domnule preşedinte, dumneavoastră conduceţi destinele unei ţări care pretinde, nu numai că-i reprezintă pe evrei în ansamblu, ci şi memoria celor care fură victimele nazismului. Acest lucru mă priveşte în mod direct şi este, din punctul meu de vedere, insuportabil. Păstrând în Memorialul de la Yad Vashem, în inima statului evreiesc, numele apropiaţilor mei, statul dumneavoastră ţine prizonieră memoria familiei mele în spatele gardurilor de sârmă ghimpată ale zionismului, făcând-o ostatecă unei aşa-zise autorităţi morale care comite în fiecare zi abominaţia negării justiţiei.

Aşadar, vă rog, retrageţi numele bunicului meu din sanctuarul dedicat cruzimii făcute evreilor, pentru ca el nu mai justifică pe cea făcută palestinienilor.

Vă rog să primiţi, domnule preşedinte, asigurarea respectoasei mele consideraţii.”

sursa: napocanews.ro

Serbia ameninta ca va bloca orice tentativa de aderare a Kosovo la OSCE

Serbia va bloca orice tentativa a Kosovo de aderare la Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa, a anuntat, luni, ministrul de externe Vuk Jeremici.

“Serbia nu va sustine niciodata si in nicio circumstanta o aderare a Kosovo” la OSCE, a spus el, dupa o intalnire cu omologul sau grec, Dora Bakoyannis, elenii asigurand anul acesta presedintia OSCE, relateaza AFP.

“OSCE lucreaza in baza principiului de deplin consens intre cele 56 state membre”, a spus ministrul elen.

“OSCE este unul dintre forumurile diplomatice cele mai importante, unde Serbia vrea sa-si demonstreze determinarea de a-si apara integritatea teritoriala si suveranitatea”, a subliniat ministrul elen.

Kosovo si-a proclamat independenta la 17 februarie 2008 si ea a fost recunoscuta de 54 de tari, printre care SUA si majoritatea statelor din UE. Grecia face parte dintre tarile care nu au recunoscut Kosovo, alaturi de Spania, Cipru, Romania si Slovacia.

Serbia a obtinut de la Adunarea generala a ONU ca instanta Curtea Internationala de Justitie sa se pronunte asupra legalitatii independentei Kosovo si este decisa sa impiedice recunoasterea acesteia de catre organizatiile internationale.

sursa: ziare.com

Sindicate!?

Lupta sindicală: O nouă abordare. România nu este ţara sindicatelor. Oricît ar încerca să mimeze marile confrerii sindicale, de genul Cartel ALFA sau CNSRL Frăţi, că în România ar exista o mişcare sindicală puternică şi coerentă, acest lucru este doar unul de suprafaţă.
Intrarea tumultoasă în sistemul capitalist de după 1989 a dat naştere unor grupări sindicale, care s-au ridicat, ca influenţă şi ca număr de membri, în timpul guvernării Convenţiei Democrate, perioadă a disponibilizărilor în masă şi greve. Apoi, încet încet, liderii sindicali au devenit oameni politici, unii dintre ei înscriindu-se în partide, alţi ducând o viaţă politică ascunsă sub aripa unui partid “protector”, iar alţii pur şi simplu devenind putred de bogaţi, creându-şi afaceri prospere prin influenţa de care dispuneau.

Dar, de la început, mişcarea sindicală din România a pornit într-o singură direcţie, axându-se pe relaţia Stat - bugetar. Şi azi, marile sindicate reprezintă profesori, medici, muncitori în companii de stat sau companii privatizate din sectoare strategice. Există o largă gamă de meserii şi ocupaţii care efectiv nu sunt reprezentate sindical. Pentru mediul privat, mai ales în domeniile noi şi dinamice, sindicatele sunt ca şi inexistente, iar relaţia angajat-angajator nu dispune de o pârghie legală care să medieze conflictele de muncă în faza lor incipientă.

Conform art. 39 din Codul Muncii, orice angajat are dreptul de a constitui sau adera la un sindicat. Conform art. 224 din acelaşi cod, în cazul companiilor unde sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi, dar nu există sindicat, aceştia pot fi reprezentaţi de unul sau mai mulţi reprezentanţi aleşi prin vot, dar care nu trebuie să fie membri de sindicat. Chiar dacă aceşti reprezentanţi ai angajaţilor există în majoritea firmelor, puţini angajatori îi implică pe aceştia în luarea de decizii, iar nu puţine sunt cazurile când unui reprezentant i se pun piedici în exercitarea atribuţiilor sale legale. De multe ori reprezentanţii angajaţilor nu pot aduce beneficii celor pe care îi reprezintă pentru că nu au pregatirea necesară şi pentru că nu au posibilitatea legală de a strânge cotizaţii, a angaja un avocat al muncii şi aşa mai departe. Şi aici este punctul în care sindicatul trebuie să îţi facă simţită prezenţa.

Marea majoritate a tinerilor care lucrează în mediul privat nu cunosc avantajele apartenţei la un sindicat şi privesc această structură cu neîncredere, asociind-o cu sindicatele-mamut, compromise politic. Surprinzător, legea sindicatelor (nr.54 din 24 ianuarie 2003), este extrem de scurtă, simplă şi concisă. Procedura de înfiinţare a unui sindicat este mai simplă decât cea a înfiinţării unui ONG, fiind nevoie de doar 15 oameni din acelaşi sector al muncii, un statut şi un proces verbal de înfiinţare.

După cum se înţelege din legea nr. 54, scopul principal al unui sindicat nu este de a organiza greve şi de a “şantaja” angajatorii. În schimb, un sindicat poate aduce în sectorul de muncă privat reglarea relaţiei dintre angajat şi angajator, medierea şi rezolvarea conflictelor de muncă şi dezvoltarea unei relaţii de respect reciproc între cele două părţi, sentiment care de cele mai multe ori lipseşte cu desăvârşire.

Am cunoscut multe cazuri de tineri angajaţi ale căror drepturi le-au fost încălcate flagrant de către angajatori. Fie că angajaţii nu cunoşteau legislaţia muncii, fie că nu aveau curajul să se lupte cu managementul, aceste abuzuri repetate nu au făcut decât să dea angajatorilor impresia că orice este posibil şi permis. Rolul unui sindicat în aceste cazuri ar fi în primul rând unul de consiliere şi apoi unul de mediere a dialogului social. Un sindicat poate pune la dispoziţia unui membru consilieri pe tema legislaţiei muncii şi poate da sfaturi în cazurile concrete de conflicte de muncă. Mai apoi pot chiar reprezenta membrul de sindicat în dialogurile cu conducerea şi în ultimă instanţă pot pune la dispoziţia sa un avocat specializat, plătit din cotizaţii, care îl va reprezenta pe angajat în instanţă. Cu siguranţă că, din punctul de vedere al angajatorului, a avea angajaţi care aparţin unui sindicat, nu va fi întotdeauna un lucru plăcut, dar cu siguranţă că se vor elimina orice tentative de abuzuri şi încălcare a legii.

Se simte în ultima vreme tot mai mult nevoia înfiinţării de sindicate mici, autonome, la nivel profesional. Cu siguranţă că mediul de muncă în domenii unde este nevoie de studii superioare, cum ar fi proiectarea în construcţii, mediul IT sau alte ramuri profesionale dinamice, ar cunoaşte o îmbunătăţire a relaţiei angajat-angajator dacă ar exista micro-sindicate cu doar câteva sute de membri, la nivel de oraş sau judeţ. Ar trebui, desigur, evitată aderarea la structurile sindicale învechite, cu lideri corupţi şi mânjiţi politic. Mai mult, perioada de criză economică în care ne aflăm este mediul perfect pentru abuzuri şi concedieri, mai ales că mulţi angajaţi nu îşi cunosc drepturile şi nu aparţin unei structuri care poate să îi reprezinte.

Dincolo de imaginea socialist-comunistă şi şantajist-politică pe care o au sindicatele mari din România, legislaţia autohtonă este poate cea mai bună din Europa, în ceea ce-l priveşte pe anagajat. Însă acest lucru este în zadar, atâta vreme cât iniţiativa de a înfiinţa noi sindicate lipseşte cu desăvârşire, mai ales din partea tinerilor, îngrijoraţi de a-şi păstra locul de muncă sau vrăjiţi de demagogia marilor corporaţii multinaţionale. Societatea românească trebuie să cunoască efuziunea implicării sociale şi trăirii sindicale, înainte de a se preda apatic unui sistem capitalist balcanic şi nemilos. Sursa: George Bara - NapocaNews.ro